Adevărul nu poate fi relativ. Pentru noi Adevărul este Hristos și de aceea încrederea este deplină. Avem o credință revelată, un adevăr suprem care nu poate da greș. Fiecare om este o mântuire și de aceea acesta presupune o lucrare tainică cu Dumnezeu, o descoperire a propriei mântuiri în interiorul adevăratei credințe. „Indrepta-va Dumnezeu pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale...”(PS 24) - aceasta este calea de urmat ca esență și început al lucrării duhovnicești ca celelalte proprii mântuirii noastre să ni le descopere însuși Dumnezeu.
Când suntem în adevăr si când spunem adevărul?
La fiecare Sfântă Liturghie, după sfințirea daruruilor, la un anume moment, preotul slujitor spune: ,,Întâi pomenește Doamne pe Prea Sfințitul Episcopul nostru..., pe care dăruiește-l sfintelor Tale Biserici, în pace sănătos, cinstit, îndelungat în zile și drept învățând cuvântul adevărului Tău!”

,,Drept învățând cuvântul adevărului Tău!” are o foarte mare importanță. Vorbim despre Părinți și copii! Nu schimbăm tema, dar este nevoie să începem în seara aceasta de aici.

Oricine ar fi episcopul, oricât de virtuos ar fi acesta, dacă nu învață cu dreptate cuvântul adevărului, este de condamnat. Luați aminte: faptul este considerat în sine ca indiscutabil. Nu-l rugăm ca să învețe cuvântul adevărului și, pur și simplu, ne rugăm ca Dumnezeu să-l păzească pe acest episcop ,,în pace, cinstit, sănătos...și drept învățând...” Este un dat! Prin urmare, nu poate fi cineva episcop, - îndeosebi episcop – dacă nu învață cuvântul adevărului, dacă nu știe adevărul, dacă nu se află în adevăr și dacă nu învață adevărul pe alții,ci pur și simplu lucrează, învață dar nu în adevăr.

Încă de la întemeierea ei, Biserica a dat importanță faptului ca slujitorii săi să fie sfinți, cinstiți, morali, dar, mai ales și întâi de toate, să învețe drept cuvântul adevărului.

Să luăm următorul exemplu: pe o tablă de școală facem cu creta un punct și apoi tragem o linie dreaptă care pornește de la acest punct și ajunge la marginea tablei. Mai tragem încă o linie dreaptă, care pornește de la același punct, dar foarte puțin mai la dreapta sau mai la stânga față de prima linie și ajunge și acesta până la marginea tablei. Deși, în punctul din care pleacă, distanța dintre ele este insesizabilă, la marginea tablei distanța poate fi foarte mare. Și cu căt le prelungim mai mult cu atât se distanțează mai mult una de alta.

Când un învățător al Evangheliei nu învață drept cuvântul adevărului în Biserică, și nu rămâne pe linia dreaptă inițială ci se plasează foarte puțin mai la stânga sau mai la dreapta, atunci acesta, înaintând se distanțează din ce în ce mai mult, foarte departe de punctul la care ar fi trebuit să ajungă.

Să avem în vedere că adevărul este unul, nu sunt mai multe adevăruri. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că El Însuși este adevărul: ,,Eu sunt adevărul...!” (Ioan 14,6). Întruparea adevărului este Domnul Însuși. Nu poate să spună un înger de exemplu: ,,Eu sunt adevărul!” Nici un înger și nici un sfânt. Adevărul este unul: Hristos.

Dacă episcopul și, în general Biserica, are mintea lui Hristos (1 Cor.2, 16) are duhul lui Hristos (Rom.8, 9), are inima lui Hristos, înaintează în acest adevăr. Dacă episcopul are mintea lui, inima lui, oricăt de creștine ar fi acestea îl îndepărtează mult de ținta finală unde l-ar fi condus drumul dacă ar fi avut mintea lui Hristos, duhul lui Hristos, inima lui Hristos.

În Biserică nu poate nimeni să aibă drumul lui propriu, oricăt de înțelept, oricât de inteligent, oricât de confortabil ar fi drumul acela, oricăt de activ ar fi și oricâte laude ar primi de la oameni.

Nu poate nimeni să meargă pe un alt drum, diferit de acela pe care nu numai l-a arătat Hristos, ci care este Hristos Însuși: ,,Eu sunt calea, adevărul și viața!”

Un episcop învață drept cuvântul adevărului când pentru acesta adevărul este Hristos, drumul este Hristos, viața este Hristos, atunci când și el însuși este într-un fel anume hristos, nu are voință proprie, nu are cale proprie, nici proiecte proprii, ci toate sunt ale lui Hristos.

Același lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru cei ce formează sau conduc pe ceilalți. Un predicator, un preot, o profesoară de religie, un creștin care influențează mai mult sau mai puțin pe alții, trebuie să învețe drept cuvântul adevărului. Același lucru este valabil pentru un învățător, un profesor, oricine are tineri sub supravegherea sa pentru ai educa, la fel și părinții.

Despre Educația Copiilor - Părinți și Copii - Arh. Simeon Kraiopoulos – Ed. Bizantină 2005