Despre împărtășirea cu vrednicie și cât de des trebuie să ne împărtășim - Teofan Zăvorâtul
„Încă din vechime, de la moși și strămoși, familia noastră ține obiceiul de a se împărtăși și spovedi în cele patru posturi. În parohia noastră sunt alte câteva familii care fac la fel, și deja nimeni nu se mai miră. Mie îmi vine însă dorința de a spori acest număr de împărtășanii: măcar de două ori în Postul Mare și de două ori în Postul Nașterii Domnului, ba și de alte ori. Dar dacă faci așa ceva în parohia noastră, toți bagă de seamă, și încep discuțiile, iar eu nu vreau asta. Aș putea să-mi îndeplinesc dorința în altă parohie? Știu un preot care se bucură foarte mult când cineva se împărtășește des și îi sfătuiește pe toți să facă asta. La el m-aș și duce.”
Se poate. Dorința dumneavoastră este bună și mântuitoare. Domnul să vă ajute s-o împliniți! Fiți însă atentă, că iarăși se ridică trâmbița înaintea dumneavoastră. Să vă temeți și să faceți în așa fel încât să nu fie văzduh pentru această trâmbiță.
Împărtășania deasă este foarte folositoare pentru cei ce caută împărtășirea cât mai vie cu Domnul, pentru că El a zis: „cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne în Mine, și Eu în el” (In 6, 56).
Așa a făgăduit El, și întrucât El Însuși este și împlinitorul acestei făgăduințe, fără nici o îndoială că așa se și întâmplă cu cei ce se împărtășesc cu vrednicie.
Numai de asta să vă și îngrijiți: cum să vă împărtășiți cu vrednicie.
Cum anume? Cred că știți deja: curățiți-vă conștiința, înviorați-vă credința și dragostea către Domnul, înnoiți făgăduința îndreptării în toate privințele și apropiați-vă cu frică evlavioasă, dar și cu îndrăznire plină de nădejde , încredințându-vă în mâinile Domnului, Care dorește mântuirea. Făcând aceasta, să-l contemplați cu mintea pe Domnul Însuși cum împărtășește - fiindcă El este Cel ce împărtășește, iar mîinile preotului sunt doar unealta.
Să nu vă treacă prin cap să vă tulburați pentru că va trebui să aveți alt duhovnic. Să credeți cu tărie că Domnul va primi spovedania și va dezlega păcatele spovedite, prin urechile și gura părintelui duhovnicesc. Iar Domnul Unul este.
Prin urmare, faptul că veți avea doi duhovnici nu aduce nici o știrbire Tainei Spovedaniei  - atâta doar că trebuie neapărat să destăinuiți tot ce vă stă, mai mult sau mai puțin, ca o povară pe suflet, fără să tăinuiți și fără să vă lăsați oprită de la aceasta de rușine, căci vă descoperiți păcatele înaintea Celui care știe totul de multă vreme.
Bine face preotul acela că îndeamnă la deasă împărtășanie.
Deasa spovedanie și împărtășire este un mijloc cum nu se poate mai puternic de educare în viața duhovnicească. Așa să vă binecuvânteze Domnul și să vă ajute.

Despre felurite probleme de credință și viață – Sfântul Teofan Zăvorâtul – Editura Sofia 2012