Am înțeles din scrierile Sfinților Părinți că Dumnezeu nu poate să-și calce cuvântul și de aceea odată ce a promis dreptate pentru cei ce aleg binele, împlinesc poruncile și se luptă să fie ceea ce au fost creați, tot așa va fi nevoit să pedepsească sufletele neascultătoare. Se spune ca iadul este marea durere a lui Dumnezeu. Iadul este pedeapsa veșnică a celor ce nu și-au dorit să aibă părtășie cu El. Pe de de altă parte Sfinții Părinți spun că Dumnezeu nu pedepsește ci îndreaptă. A îndrepta presupune iubire, presupune atașament și fidelitate. Iadul în fond este rezultatul propriilor dorințe, propriilor fapte căci Dumnezeu cu siguranță nu-și dorește fii acolo. Sfântul Teofan Zăvorâtul legându-se de tâlcuirea unui text din Scriptură ne aduce aminte, ne conștientizează de acest pericol:
Frica de Dumnezeu, care duce la începutul vieții sfinte și plăcute lui Dumnezeu, este și cel mai de nădejde străjer al acesteia atunci când cineva, urmând insuflărilor sale, pune acest început. Ne învață aceasta citirea Apostolului  de acum, amintindu-ne de înfricoșatele judecăți și pedepse ale lui Dumnezeu, arătate încă de aici asupra celor care nu se supun voinței Sale. ,,Dumnezeu, zice, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruțat”. Erau curați și locuiau în sălaș prea-luminat; dar fiindcă au păcătuit, au fost aruncați în întunericul cel mai dedesubt.
Așadar, pe mine și pe tine ne va cruța Dumnzeu, dacă vom merge împotriva voii Lui? Păgânătatea se răspândise pretutindeni în vremea lui Noe. Dumnezeu a adus asupra oamenilor potopul și i-a pierdut pe toți, afară de opt suflete, familia lui Noe. Nu s-a uitat că oamenii erau mulți.
Oare pentru tine  singur va sta El pe gânduri – să te piardă sau să nu te piardă, - de nu vei asculta glasul Lui?!
Îndelung a răbdat Domnul Sodoma și Gomora, dar locuitorii acestor cetăți, în loc să se înțelepțească, s-au grăbit să atingă culmile păgânătății. Pentru aceasta, au fost mistuiți de foc atunci când nu se așteptau, iar acest foc este o preînchipuire a focului veșnic care îi așteaptă pe cei nelegiuiți.
Nici tu nu ai scăpat de acest foc, de vei urma aceleași căi.
Adu-ți aminte de toate acestea, șezând la sfat cu tine  însuți, mai ales în liniștea și în întunecimea nopții și întărindu-ți  astfel frica de Dumnezeu, teme-te de păcat ca și cum în el s-ar strecura către tine văpaia focului veșnic.

Sfântul Teofan Zăvorâtul - Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an - (II Ptr.1, 20-2, 9; Mc.13, 9-13)
Colecția Părinți Ruși
Editura Sophia, București 1999