de Ernest Bernea | Vizionări: 4226
În zilele noastre cel mai pregnant apare judecata față de semeni și față de situațiile conjuncturale însă cel mai greu și aproape imposibil ne este să ne judecăm pe noi înșine, să căutăm rezolvarea problemelor în sufletul nostru. Problemele care ni se par a fi ale semenilor sunt defapt propriile noastre probleme. Atunci când vom învăța să gestionăm toate problemele prin Dumnezeu, prin Poruncile Evanghelice, atunci vom simți și izbăvirea. Avem mare nevoie să devenim bine plăcuți Domnului deoarece cele mai multe probleme ale societății de astăzi se datorează ieșirii omului din atârnarea față de Dumnezeu și pronia Lui. Suntem ca niște copii ce ne smucim din mâinile Tatălui și mergem într-aiurea după bunul plac, debusolați, înfricoșați și din ce în ce mai înverșunați față de greșelile celorlalți. Ernest Bernea face o legătură între greseală și pedeapsă, între rațiunea omului și faptele sale și față de încapacitatea de a se scana pe sine cu fidelitate:
Greșeala și pedeapsa
Un om nu poate osândi pe altul; nu poate pentru că nu are nici calitatea, nici rodnicia.
În primul rând. Calitatea omului.
De îndată ce ești om, ești în greșeală; de îndată ce ești în greșeală, nu poți pedepsi pe altul.
În al doilea rând: rodnicia pedepsei. O pedeapsă dată de un om nu rodește; nu, pentru că este din afară, constrânge; ea poate mai ușor înrăi. Priviți la copii.
Pentru a fi rodnică, pedeapsa trebuie să vină de la noi înșine, adică să-ți simți vina, și-ți simți greșeala și să simți nevoia unei purificări.
Pedeapsa este rodnică atunci când este cerută de acela care a greșit.
E mai greu să lupți împotriva ta decât împotriva altuia.
Când ai pornit pe drumul sforțării de a risipi urâtul din tine, să nu trăiești prin alții, să nu-i întrebi și mai ales să nu aștepți sfatul lor; ridică-te singur.
Oamenii sunt în genere înclinați să accepte ca îndreptar judecata celor între care viețuiesc. De cele mai multe ori judecata lor nu cuprinde un adevăr, ei te închipuie mai mult decât te cunosc, pentru că te socotesc după aparență. A te îndruma în acest fel înseamnă de cele mai multe ori suferință nerodnică.
Fii tare și îndrumează-te singur; ești cel mai aproape de tine însuți.
Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti – 2006
Am intrerupt activitatea aici pe portal ptr 2 saptamani.
Daca saptamana aceasta preinchipuie sederea in Rai a lui Adam, am incercat si eu sa evit cat se poate internetul. Deasemenea si prima sapt din postul mare voi fi absent deoarece sunt multe slujbe seara si nu voi mai avea timp sa pregatesc articole.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Multumesc pentru exemple.
Prin duhovnic, Dumnezeu ne da si sfatul si ajutorul necesar pentru indeplinire.
Sunt multe probleme de rezolvat cu sinele si de aceea nici pe altii nu putem sfatui prea bine.
A fi povatuitor este o mare vrednicie dar si o extraordinar de mare responsabilitate.
Am citi de curand la Arh. Sofronie Saharov felul in care Sfantul Siluan povatuia pe un David Balfour - un catolic convertit la ortodoxie. Sfantul se ruga si ce primea din descoperirea de la Dumnezeu, aceea dadea mai departe, iar daca i se cereau lamuriri nu ar fi putut sa dea prea multe. La un moment dat il povatuieste sa plece din locul in care era si sa mearga in alta parte, dar ucenicul nu asculta si apoi din aceasta neascultare ii vine si caderea ptr multi ani inainte. Ori de cate ori facea ascultare la milimetru lucrurile mergeau struna, iar cand nu facea lucrurile se incuracau si ramanea pe cont propriu. Dar Sfantul toate le dadea dupa rugaciune, din descoperire de Sus.
astazi noi foarte repede ne avantam sa dam sfaturi in baza unor cunostinte dar in nici-un caz din descoperire ceea ce face si diferenta.
Sfantul Iganatie Briancianinov este foarte aspru - daca m-as putea exprima asa - cu cei care vor sa o face pe sfatuitorii!
Asa ca avem multe de invat, dar mai mult avem nevoie sa intram intr-o legatura vie cu Dumnezeu, caci nu stiinta ne pune in „atarnarea” de Dumnezeu ce credinciosia si fidelitatea implinirii poruncilor si voii Sale.
Doamne miluieste-ma!
Cristian Stavriu
Omul are slaba capacitate de a se scana pe sine insusi si cu atat mai mult nu are abilitatea de a scana pe altul.
Totusi in baza unei scanari complete si corecte si a unei intentii bune, omul mai bine sfatuieste si urmareste pe altul decat pe sine insusi.
