Adesea omul merge Sfântul Maslu, la Moliftele Sfantului Vasile și la alte rugăciuni pentru sănătate dar fără a conștientiza faptul că suferința lui, boala lui, necazurile lui sunt o îngăduință a lui Dumnezeu. De ce are omul aceste necazuri? Aceasta ar fi întrebarea pe care trebuie să și-o pună fiecare deoarece prin suferință Dumnezeu vrea să ne atragă atenția asupra unor lucruri din viața noastră. Lupta cu suferința pănă la urmă ajunge să devină o rugăciune către Dumnezeu, Singurul în măsură să ne ajute, și pe de altă parte conștientizarea faptului că avem nevoie să ne schimbăm viața, să devenim bine plăcuți Domnului. Când toate acestea se vor fi întâmplat atunci putem fi siguri că vindecarea, izbăvirea, pacea, liniștea și împlinirea încep să-și facă loc în viața noastră. Cum să facem acest lucru? – ne învață Simeon Kraiopoulos în Taina Suferinței:
Dumnezeu vrea credința noastră
Am citit acum rugăciunile de alungare a diavolului (Moliftele Sfântului Vasile) și slujba Sfântului Maslu, și în continuare vom săvârși Dumnezeiasca Liturghie.
Ceea ce vreau să vă spun este că înlăuntrul Bisericii omul se eliberează de diavol, de influența demonică și de cursele pe care le întinde acela.
El se vindecă doar în Biserică, și acestea nu sunt simple cuvinte, ci adevăruri. Am săvârșit Sfântul Maslu care este Taina pentru vindecarea neputințelor noastre. Dacă nu ne-am vindecat, am spus-o și altă dată, este pentru că nu trebuie să ne vindecăm și de aceea nici nu se întâmplă acest lucru. Iar dacă omul înțelege astfel lucrurile, este deja vindecat.
Omul știe foarte bine că neputinția care rămâne și nu-l părăsește este prețioasă. Ceea ce trebuie să plece de la noi va fi luat de Dumnezeu, iar ceea ce trebuie să rămână va fi îngăduit de Dumnezeu fie că este vorba de neputințe fie de puterea drăcească. Iar pentru ceea ce rămâne să-L rugăm pe Dumnezeu, și trebuie s-o facem de multe ori, să-l cerem iară și iară, atât pentru bolile sufletești și pentru patimile drăcești, cât și pentru bolile trupești.
Să-L rugăm pentru toate de multe ori, nu pentru că Dumnezeu vrea să-L rugăm în repetate rânduri, ci pentru că exact această credință vrea să o vadă Dumnezeu la noi.
Omul, așa cum îl știm astăzi, prin repetație se obișnuiesște cu ceva, învață ceva. La fel se întâmplă și cu credința.
Când ne arătăm credința noastră, o facem o dată și o repetăm iară și iară, și de fiecare dată adăugăm credință la credință, iar sufletul nostru reușește să ajungă la o măsură pe care Dumnezeu așteaptă să o atingem.
După aceea intervine el. Tocmai de aceea intervine El. Tocmai de aceea trebuie ca cineva nu doar o dată să vină la rugăciunile de alungare a diavolului și la sfântului Maslu, și să se roage, să-L implore pe Dumnezeu, ci și iară și iar.
,,Și rugăciunea credinței îl va mântui pe cel bolnav”. Rugăciunea credinței, a Tainei, rugăciunea Bisericii îl va mântui pe cel ce care suferă, pe cel care pătimește.

Înlăuntrul Bisericii sunt toate, dar este nevoie de credință. Puterea de vindecare o găsim înlăuntrul tainei bisericii, în Sfintele Taine și în întregul cult divin.

Dacă te rogi continuu, și trebuie s-o faci, iar Dumnezeu nu ridică neputința ta, să știi că fie n-ai arătat credința pe care trebuie să o ai, fie nu trebuie să plece de la tine boala pentru că este necesară.
Dacă gândești astfel boala, atunci te simți vindecat de două ori. Dacă te vindecă, te vei simți o dată vindecat. Dacă boala rămâne, te vei simți vindecat de două ori, pentru că te vei tămădui și de boală, când va veni vremea, dar până să vină aceasta, se va vindeca sufletul tău, omul tău interior care suferă de slăbiciunea păcatului, de această lepră. Este valabil și pentru neputințele sufletești.

Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007