În noi încă nu au fost nimicite patimile, ci zac ascunse, și neplăcerile de care avem parte, cu îngăduința lui Dumnezeu, în urma ciocnirilor cu aproapele noastru ne arată că lăuntric suntem încă neputincioși și că nu am ajuns încă la măsura împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, și ca atare trebuie să ne luptăm cu patimile noastre, iar cunoscând neputința noastră să ne smerim, mustrându-ne pe noi înșine, dar să nu ne tulburăm pentru faptul că n-am ajuns la ceea ce dorim și nicidecum să nu-i dojenim pe cei care ne arată starea în care ne aflăm.
Smerenia atrage asupra noastră mila lui Dumnezeu și ajutor în treburile noastre. Mângăierea duhovnicească pe care ați dobândi-o nu poate să rămână neschimbată pentru mult timp: ea este trimisă din când în când, ca să fim întăriți în ispite; cei care au agonisit smerenia se desfătează mai mult de ea, însă, oricum, harul lui Dumnezeu îi cercetează și pe ei cu ispite, potrivit măsurii lor, ca nu cumva în urma primirii mângâierilor duhovnicești să se mândrească.
Cu atât mai mult noi, cei neputincioși, avem nevoie de focul ispitelor, ce arde mărăcinii patimilor noastre.
Vă tulburați că în timpul rugăciunii nu vă puteți aduna gândurile, ci vă împrăștiați. Să știi că rugăciunea fără împrăștiere este partea celor desăvârșiți, iar noi, cei neputincioși, care ne aflăm în lupta cu patimile, trebuie să ne adunăm gândurile ce rătăcesc, și să ne smerim atunci când ne bântuiesc gândurile, și să nu ne tulburăm nicidecum, pentru tulburarea îi dă vrăjmașului putere să se înarmeze și mai mult împotriva noastră, pe când smerenia îl alungă.
Dacă am avea întotdeauna rugăciune curată, fără împrăștiere, tot n-am scăpa de gândurile slavei deșarte și mândriei, pe care vrăjmașul le-ar aduce negrești asupra noastră. Aduceți-vă aminte că Dumnezeu primește rugăciunea celor smeriți.
Întrebați ce rugăciuni să citiți zi de zi.
Neștiind care este situația din casa dumneavoastră, care vă sunt îndeletnicirile și puterile, nu vă pot spune întocmai – dar dacă vă vine la îndemână vă propun următoarele: dimineața să citiți rugăciunile dimineții, iar dacă aveți timp – o catismă sau o slavă, seara – rugăciunile celor ce merg spre somn; de-a lungul zilei, dimineața sau seara, canonul Maicii Domnului și cel al îngerului păzitor; sâmbăta – acatistul Maicii Domnului, iar duminica – acatistul lui Iisus, câte un captitol din Apostol și din Evanghelie precum și câteva metanii.
Toate acestea să le săvârșiți cu smerenie, fără să gândiți: ,,bine fac”, cum gândea fariseul.
Dacă în urma unor piedici sau chiar și din lenevire nu reușiți să împliniți vreo parte din această pravilă, nu trebuie nicidecum să vă tulburați, să vă trândăviți și să cădeți cu duhul, ci trebuie să vă smeriți și să vă socotiți mai prejos decât toți.

Sfaturi pentru mireni – Sfântul Macarie de la Optina – Editura Sofia -2011