Subiect de interes: Teofan Zavoratul
joi, 9 februarie 2012
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 300
Rațiunea întotdeauna ne joacă feste și adesea oamenii predispuși spre a înțelege lucrurile prin propriile puteri sunt nesăbuiți. Omul modern este deasemenea un uzurpator al stăpânirii lui Dumnezeu prin modul lui de a se ridica mai presus de cele pe care le poate înțelege și tălmăci. Oamenii mari de știință au ajuns să se smerească abia la întâlnirea cu veșnicia sau cu un eveniment ce le punea în pericol întreaga existență și înțelegeri bazate pe rațiune. Oamenii simpli și credincoși au fost dintotdeauna mai luminați de Dumnezeu deoarece prin smerenia lor au fost capabili să primească darurile lui Dumnezeu fără a se înălța, fără a se trufi. Acesta este un motiv pentru care anume lucruri Dumnezeu nu ni le descoperă și ne lasă să ne chinuim. Sfântul Teofan Zăvorâtul pornește în tâlcuirea lui de la cuvintele [...]
citește tot articolul
vineri, 3 februarie 2012
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 367
Am înțeles din scrierile Sfinților Părinți că Dumnezeu nu poate să-și calce cuvântul și de aceea odată ce a promis dreptate pentru cei ce aleg binele, împlinesc poruncile și se luptă să fie ceea ce au fost creați, tot așa va fi nevoit să pedepsească sufletele neascultătoare. Se spune ca iadul este marea durere a lui Dumnezeu. Iadul este pedeapsa veșnică a celor ce nu și-au dorit să aibă părtășie cu El. Pe de de altă parte Sfinții Părinți spun că Dumnezeu nu pedepsește ci îndreaptă. A îndrepta presupune iubire, presupune atașament și fidelitate. Iadul în fond este rezultatul propriilor dorințe, propriilor fapte căci Dumnezeu cu siguranță nu-și dorește fii acolo. Sfântul Teofan Zăvorâtul legându-se de tâlcuirea unui text din Scriptură ne aduce aminte, ne conștientizează de acest pericol:
Frica de Dumnezeu, [...]
citește tot articolul
vineri, 20 ianuarie 2012
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 372
Avem nevoie de o nevoință care să ne ducă la o limpezime a duhului, nu o limpezime a minții. Sfinții Părinți spun că limpezimea minții este dracul rațiunii care nu dă voie omului să priceapă Tainele lui Dumnezeu, minunăția legăturii cu Dumnezeu. Avem nevoie de libertatea dinlăuntru care ne face liberi cu adevărat, ne descotorosește de jugul materiei și de dorința nebună de „a avea”. Sfântul Teofan Zăvorâtul aduce înaintea noastră câteva repere folosindu-se de:
Pilda despre iconom ne înfățișează cum trebuie să fie creștinul față de cele ale vieții. Iconomul se îngrijește cu osârdie de datoria lui,
însă cu inima nu se leagă de nimic, e liber de orice legături, de orice lucru este legat numai pe dinafară. Așa trebuie să fie creștinul față de orice lucru lumesc.
Dar este, oare, cu putință acest lucru? [...]
citește tot articolul
luni, 16 ianuarie 2012
de Teofan Zavoratul | Vizionări: 186
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne încredințează de faptul că Hristos a lăsat creștinilor „un Domn, o credință și un botez” și că El nu poate fi cap al mai multor trupuri în același timp. Dintotdeauna a existat o mărturisire de credință care a stat la baza autenticității credinței. Dacă sfinții apostoli și sfinții părinți ne-au lăsat această marturisire de credință, de ce oare alții au adus o altă mărturisire? Pot dovedi sectele că mărturisirea lor de credință este identică cu cea din primele veacuri? Câtă înșelătorie mișună în lumea aceasta debusolată!! Cum s-au inventat, s-au născocit până astăzi peste 30.000 de secte care se autointitulează creștine dar nu au nimic comun cu creștinătatea dintru începuturi. Dar iată ce ne spune Sfântul Teofan:
Preoții, cărturarii și bătrânii nu au crezut în Domnul. [...]
citește tot articolul
miercuri, 11 ianuarie 2012
de Cristian Stavriu | Vizionări: 256
„Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii” spune o vorbă înțeleaptă. Astăzi aceste doua „virtuți” sunt în top printre cei ce se cred creștini. În diferite ocazii creștinii vorbesc despre cele duhovnicești, poartă discuții profunde, teologice, toată lumea este încântată însă toți sunt sătui sau chiar îmbuibați, au de toate și nu le pasă prea mult despre semenul lor care doarme sub cerul liber sau n-are ce mânca. Greu se mai convinge astăzi cineva sa pornească cu adevărat o luptă acerbă cu dușmanul cel mai de seamă al său - iubirea de sine. Astfel omul devine un „aluat” care dospește doar părerea de sine, trufie, mândrie, slavă deșartă, ignoranță și toate fiicele lor. Sfântul Teofan Zăvorâtul condamnă în termeni duhovnicești abaterea de la trăirea autentică, trăirea creștin [...]
citește tot articolul