de Simeon Kraiopoulous | Vizionări: 3643
De-ar ști oamenii cât de importantă este Biserica, de-ar ști că numai în Biserica cea UNA își pot găsi mântuirea - ea fiind trup al Domnului Hristos - ar căuta cu toată ființa lor să vină spre ea, să facă parte din ea și să vieze în ea. Iată că vrajmașul diavol prin „dezbină și stăpânește” a reușit să fărâmiteze creștinătatea ca mai apoi prin protestanții - care nu au înțeles ce este aceea „BISERICA” - a făcut să existe astăzi peste 30.000 de secte (care nu se înțeleg între ele și mărturisesc diferit credința). Părintele Simeon Kraiopoulos legându-se de cuvintele și întâmplările Sfintelor Scripturi ne arată importanța Bisericii și faptul că:
Hristos trimite la Biserică
Dar, ca să rămânem aproape de lucruri și să nu se rătăcească iarăși omul, să spunem că în Biserică există o anumită metodă de a tăia aceste legături, fiindcă nu e de ajuns să zicem: „Hristoase al meu, taie-le!” Nu este exclus, adică, să ne spună Hristos ceea ce i-a spus și Apostolului Pavel. Căci dacă i-a spus lui, cu atât mai mult poate să ne spună nouă. Și ce i-a zis când s-a întâmplat acel lucru minunat și i s-a arătat: „Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este ă lovești în țepușă!”, iar Saul, Apostolul Pavel, Îl întreabă în cele din urmă: „Ce să fac, Doamne?”
Iar Hristos i-a răspuns: „Du-te la Damasc și îți vor spune acolo ce să faci”. Deci Hristos l-a adus treptat exact în acest moment în care să întrebe „ce să fac?” și apoi îl lasă. Asta așteaptă Dumnezeu să audă. Dacă ne e permis să spunem așa, pe diverse căi Dumnezeu te ghidează, desigur, dacă ai și o conștiință, ca și pe Apostolul Pavel, spre adâncul pe care l-a vrut de fapt, iar Domnul găsește o cale de a te întâlni. Finalmente, oricine ajunge la acest moment să întrebe „ce să fac?”
Am spus-o și altădată și aș vrea să luăm aminte. Noi, cu mintea noastră, crezându-ne deștepți, afirmăm multe despre acest subiect, fie inspirați de protestanți, fie din alt motiv.
Dar, iată, Hristos Însuși vorbește cu apostolul Pavel, fără ca acesta să se aștepte, intervine într-un mod cu totul special. Și avem câteva astfel de situații în istoria Bisericii. Dincolo de acestea, nu-i spune Hristos: „așa vei face”, CI ÎL TRIMITE LA BISERICĂ:
„Du-te în Damasc și acolo îți vor spune ce să faci”. Iar acolo era un preot. Și nu era unul dintre cei doisprezece Apostoli. Și nu este înâmplător că nu-i spune Hristos, de pildă, să se întoarcă în Ierusalim, unde putea să-i găsească pe Apostoli, care aveau să-i spună ce să facă.
BISERICA ESTE HRISTOS!
Întreaga biserică este Hristos: apostolii, toți clericii, credincioșii. Iar Biserica a apărut și s-a instuit așa cum a rânduit Hristos – s-a înființat prin lucrarea Duhului Sfânt - și a fost organizată până la ultima ei celulă.
De aceea, nu-l trimite pe Apostolul Pavel la ceilalți Apostoli, în Ierusalim, deși ar fi putut să facă asta, ci îl trimite la un preot, care era în biserică, și nu altundeva, sub directa ocârmuire a Apostolilor. Iar în clipa în care se duce la el, e ca și când s-ar fi dus la Apostoli. E ca și când s-ar fi dus la întreaga Biserică.
„Du-te - i-a zis Domnul lui Saul – la Damasc și acolo îți vor spune ce să faci”. Și se duce acolo Apostolul Pavel, fără să știe detalii,. E nevoie, deci, să se străduiască omul un pic în cele omenești. Hristos manifestă aceeași purtare de grijă și când îi spune lui Anania: „Știi? Asta și asta”. Iar Anania pe de-o parte este și om și, înștiințat fiind de motivul pentru care venise Saul îi zice: „Dar, Doamne eu am auzit că acest om a venit aici să-i prindă pe toți și...” . „așa era, dar acum nu mai este așa. Du-te, deci, să-l găsești în cutare loc”. Ceea ce s-a și întâmplat.
Apostolul Pavel se afla deja în Damasc. Acolo unde-i spusese Domnul că i se va spune ce să facă.
Pe cine trebuia deci să găsească? S-a dus așadar Anania și l-a găsit, l-a catehizat și l-a botezat, l-a făcut creștin și a devenit marele Apostol.
Ca să încheiem - și vom continua duminica viitoare - , Apostolul Pavel a vrut în adâncul sufletului său să-l cunoască pe Hristos, iar acesta a găsit calea să fie cunoscut de Pavel și să devină al Lui. Și, mai ales, să devină cel dintâi dintre apostoli, după Unul, după Hristos. Iar acestui Apostol îi este datoare a-i mulțumi întreaga Biserică și mai ales noi, devreme ce a venit aici în Tesalonic și în Grecia.
Taina mântuirii – Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2012
TAINA MANTUIRII - Taina adanca a suferintei omenesti
TAINA MANTUIRII - Nu fac voia mea
TAINA MANTUIRII - Ignoranta Vinovata
TAINA MANTUIRII - Sa rupem legaturile
Pentru o mica lectie zilnica de Sfanta Scriptura eu citesc www.sfandrei.ro/evanghelia_zilei.php
Tare m-as bucura sa te intalnesc!
Da, cred ca Sf. Apostol Pavel a avut o constiinta deosebita cat si un suflet curat. Prigonirea pe care o facea era ancorata intr-o credinta foarte puternica, pe o credinta educata din copilarie pe litera legii si mai putin pe duhul ei, caci asa erau vremurile. Nu a fost un diletant si nici unul care se bucura de prigonirea pe care o facea. Dumnezeu stiutorul inimilor a vazut in Saul pe viitorul Apostol Pavel.
Petru a fost nevoie sa cada, sa se lepede chiar cu blestem si prin aceasta sa-si arate micimea de suflet astfel incat de aici sa se nasca smerita cugetare. Petru in prima faza a spus: iesi Doamne de la mine ca sunt om pacatos! Aceasta era o cugetare a duhului sau inflacarata de puterea Harului care-i descoperise smerita cugetare despre sine. Mai tarziu a devenit aspru datorita virtutii sale si a unei intaietati datorata varstei sale si apoi s-a lepadat. Dupa lepadare revine in sine si cugeta la ceea ce simtise in primele momente ale credintei infocate dar si plina de smerita cugetare. Iesi de la mine ca sunt om pacatos! Hristos vorbise pe limba sa. Care era limba sa? Pescuitul era limba pe care putea sa-i vorbeasca Hristos. Cand i-a spus sa arunce mrejele stia ca Petru jubileaza in sinele sau deoarece aceasta era meseria lui, era lucrul pe care-l stia cel mai bine. Nu se putea ca un predicator ca Domnul Iisus sa -l poata invata pe el ce este acela pescuit. Cand a vazut marimea minunii a fost coplesit de pocainta care i-a descoperit smerita cugetare si a rostit acel cuvant de neuitat ptr noi toti. Iesi Doamne, ca sunt pacatos.
Cu sf. Apostol Pavel a fost altceva. El era un om intelept citit, nu era ca Petru. Era foarte inimos si credincios lui Dumnezeu pe baza Legii scrise in piatra. Pavel s-a smerit mult pana a devenit un mare propovaduitor, pana a fost luat in seama de ceilalti. A fost caracterizat de o mare smerenie!
Sf. Ioan botezatorul a fost un inaintemergator in toate, chiar si in ale credintei autentice. Nu sunt eu Hristosul! Astazi putini ar fi dintr cei care ar avea virtuti sa nu se identifice cu Hristos daca lumea i-ar considera asa. La mandria care zace astazi in lume, daca am fi confundati cu Hristos datorita faptelor noastre, cu greu ne-ar fi sa spunem ceea ce spunea Ioan: Nu sunt eu Hristos, Altul este, Cel ce vine dupa mine.....
Apostolii tot timpul au trait in ispita de a fi idolatrizati, datorita marilor minuni savarsite si a faptelor deosebite de credinta.
Constiinta lui Pavel a fost un bineplacuta lui Dumnezeu, asa cum spui si tu.
Iarta-ma ca m-am intins la vorba! Nu sunt un cunoscator al Scripturilor mai am foarte multe de invatat.
Doamne ajuta!
Cristian Stavriu
PS Ma bucur ca ti-a placut articolul!!!
Pavel da marturie de constiinta sa la
Fapte 23:1
Fapte 24:16
