Mare nevoie avem să ne putem depista și radiografia starea sufletească, poziția față de poruncile evanghelice, faâă de Dumnezeu, faâă de semeni și față de noi înșine. Pentru cel care-și dorește cu adevărat mântuirea, autocontrolul sau trezvia minții după cum o numesc Sfinții Părinți, este de mare trebuință.
Metoda Starețului Siluan a pune pe om în fața principiului general, ca apoi el să se poată controla pe sine și să recunoască starea în care se află. Iată câteva pilde:
,,trebuie să mâncăm cât să nu ni se întrerupă rugăciunea după ce am primit hrana, aici simțământul apropireii lui Dumnezeu” (cf. Lc. 21:34);
,,Tot începutul pentru care sufletul nu se hotărăște să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu, mai bine să se amâne; precum și tot lucrul căruia nu-i poate premerge neturburat rugăciunea – mai bine nu-l facem”;
,,Dacă în timpul rugăciunii se ivește în cuget un gând străin ei, o astfel de rugăciune nu este curată”;
,,Dacă în inimă trăiește vreo vrăjmășie față de cineva sau pomenire de rele, mântuirea noastră nu este încă sigură”;
,,Dacă în noi nu se află dragostea pentru vrăjmași, atunci ne aflăm încă în brațele morții și nu am cunoscut pe Dumnezeu cum se cuvine a-L cunoaște.” și altele asemenea.

Refacerea legăturii iubirii neprihănite și în veci nestrămutate cu Dumnezeu se dobândește prin pocăință. Deplinătatea viziunii păcatului, niciodată și de nimeni nu se poate dobândi nici înțelege în afara lui Hristos și a Luminii Duhului Sfânt; Calea a toată făptura către Tatăl este Hristos, și înfierea noastră este cu putință numai prin el și în El Singur, ca Fiu Unul-născut și Împreună Fără-de-început cu Tatăl și cu Duhul.
Un plâns din întreaga noastră ființă este starea normală a adevăratei pocăințe.
Cu cât este mai zdrobitoare frica de vecinica despărțire de Dumnezeu, cu cât mai cutremurătoare groaza la vederea urâciunii noastre, cu atât mai deplin avântul nostru către rugăciune.

Vom vedea pe Dumnezeu precum este – Arhimandritul Sofronie Saharov
Editura Sofia București - 2005