Cuvânt către un reporter, despre incinerarea morților.
Mă întrebați din ce pricină Biserica Ortodoxă se împotrivește inicinerării morților? În primul rând, pentru că socotește gestul un abuz. Sârbii chiar și astăzi se cutremură gândindu-se la gestul răutăcios al lui Sinan-Pașa, care a ars trupul mort al Sfântului Sava, la Vrațar. (1).
Oare oamenii ard trupurile moarte ale cânilor, cailor, pisicilor și maimuțelor? Eu n-am auzit de acest lucru! Am auzit și am am văzut că le îngroapă. Prin urmare, de ce să impui forțat inicinerarea trupurilor moarte ale oamenilor, care sunt stăpânii tuturor animalelor de pe pământ?
N-ar fi fost mai necesar , din orice punct de vedere, un crematoriu pentru animalele moarte, în principal în orașele mici, decât oameni?
În al doilea rând, deoarece acest obicei păgân și barbar a lipsit din Europa datorită civilizației creștine, vreme de două mii de ani. Cel care dorește s-o reducă, nu dorește nimic altceva, nici civilizație, nici modernism, nici ceva nou, decât ceva vechi, care a fost înlăturat din vechime.
În Anglia, țară care greu poate fi catalogată drept necivilizată, este foarte urâtă de popor această formă de neopăgânism.
Să vă povestesc o întâmplare: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un oficial slav și-a pierdut mințile. Înainte să moară, a fost întrebat care este ultima lui dorință, iar el a declarat că vrea ca trupul să-i fie ars.
Într-o zi anume, mica noastră societate slavă s-a adunat la crematoriul din Golders Green. Când trupul mort a intrat în cuptorul de foc, am început să tremurăm de frică. După aceea, am fost chemați în cealaltă parte a cuptorului, ca să așteptăm un sfert de oră și să-l vedem pe compatriotul nostru sub formă de cenușă. Am așteptat mai mult de o oră ți ne-am mirat de faptul că flacăra se chinuie atât cu mortul nostru, și l-am întrebat ce se întâmplă pe oficiantul inicinerării. El s-a apărat, spunându-ne, că cuptorul a fost înghețat: ,,Nu este încălzit în fiecare zi, de vreme ce rar cineva se predă de bună-voie focului”.
Auzind aceste cuvinte, ne-am rispit, neputând să așteptăm până la sfârșit pe compatriotul nostru. Trebuie să știi că în Londra mor în fiecare zi câteva mii de oameni. Eu, în America, am văzut mormintele marilor președinți: Wilson, Roosevelt, Lincoln și ale multor alte persoane însemnate. Niciunul dintre ei n-a fost incinerat. În afară de aceasta, mi s-ar părea ciudat ca printre urmașii Sfântului Sava ar putea să se găsească discipoli ai lui Sinan-Pașa!
Însă din ce motive să discutăm despre problemele deja discutate?
Dacă vrem să ne încărcăm cu griji nefolositoare, s-ar putea ca într-o zi să ne treacă prin cap și întrebarea. De ce să nu-i ucidem pe bărbații și femeile vârstnice, așa cum fac anumite triburi barbare? Și să aducem și silogisme care să vină în sprijinul răspândirii acestei idei.
În final, din ce rațiune ne războim cu cimitirele, în special în această țară în care cimitirul funcționează ca mândrie națională, ca izvor de inspirație și, dacă doriți, ca și carte a Statului?
Pace vouă și sănătate de la Dumnezeu!

(1) – Sinan-Pașa, din Velingrad, voind să se răzbune pe sârbii care se răsculaseră, a ars în întregime, în anul 1595 trupul Sfântului Sava, primul arhiepiscop al sârbilor, pe culmea din Vrațar, care se găsește în centrul orașului Velingrad.

Prima Lege a lui Dumnezeu – Nicolae Velimirovici – Editura Egumenița - 2011